dacă dia are 18 pălării
oare câte o să ducă la nancy?
poate cea roşie ca focul
să fie sigură că nu-i fuge norocul..
poate albastra cu fundiţă
să poarte primăvara o rochiţă!
sau dacă nu, cea verde crud
în care să pozeze nud?
cea vişinie ori cea gri
să o ascundă prin cutii?
şi ce să facem cu cea neagră
deşi cam mare, îi e dragă…
probabil fără pălării
va merge dia la nancy
şi-o să-şi ia o bicicletă
în schimbul lor, sau trotinetă
iar peste coafura cu breton
ce altceva decât
un franţuzesc melon?!
în spiritul sărbătorilor, lecturez Hruşcă facts şi mănânc sushi.
De revelion nu a nins, Hrusca a colindat pana cand lerul din aer s-a cristalizat.
ah, dar să-i urăm Anei La mulţi ani 
că are 20!
Aeternativ, barul în care nu trebuie să-ţi suni prietenii, pentru că sunt toţi acolo
şi, evident, prieteni noi.
MC îi transmite mulţumiri din suflet lui Cătălin, pentru că ne-a purtat prin locurile minunate din oraşul său minunat, prin aerul lui ciudat şi oamenii lui atât de diferiţi de clujeni.
(mai ştiţi filmul ăla, pictăm sau facem dragoste? nu? şi eu l-am uitat. în seara asta am fost în Janis, la Stuf; iar dia s-a tuns acum vreo trei zile)
eu unul nu fumez, dar…
şi unde mai pui că la Nancy (la o îmbrăţişare de Strasbourg) o să fie cam 6 (ŞASE ! sau şasă) euro pachetul…
* întrebare: voi ce ziceţi, să merg şi eu en france ori să rămân la cluj?
(în altă ordine de idei, dia a cam eşuat azi cu grămada de formulare şi declaraţii de umplut cu litere. şi era cât pe-aci să verse cafeaua din mâna stângă pe foile importante din braţe, pentru că în mâna dreaptă avea… da, aţi ghicit. )
suntem trişti. MC vă pupă, totuşi.
Dacă tot e toamnă şi seamănă a primăvară, am hotărât cu dia că vom mai face câteva episoade. Poate chiar ajungem, până la urmă, la numărul propus…
Am fost ieri într-o excursie la Turda şi pe Cheile Turzii. A fost frumos. În apropierea salinei din Turda am găsit un mâţ (pisic) mic. Era bolnav puţin. Mi s-a făcut milă de el, dar n-am putut să-l iau acasă.
14
15
[Bastian singur]
Bastian: Ţi s-a cam făcut părul măciucă, este? Toate cărţuliile astea scorţoase din care ies personaje hidoase! Şi cum să vă spun.. că eu… EU trebuie să-i înregistrez pe toţi! Ce s-ar face lumea fără mine? Ah, dar unde rămăsesem? Da, la minunata literă O. Ia să vedem registrul cu numărul 3. O. Otilia. Otello. Ovidiu. Odette. Omletă. Omlette du fromage. Omuşor. Organigramă. O bucată de pâine. [ scoţând din registru o bucată de pâine, Bastian o ridică şi se uită mirat la ea.] O bucată de pâine! Exact ce ziceam mai devreme, ţi se face părul măciucă.
[ Câinele Riki intră în scenă lătrând]
Bastian: Marş, Nitzic! Marş! Sunt ocupat. Începe cu O. O-cu-pat. Înţelegi? Nu înţelegi omeneşte? Ah, doar eşti câine. Câine! [Riki se opreşte din lătrat, se ascunde într-un colţ. Bastian se concentrează căutând prin cărţi, timp în care, în scenă apar, la braţ, Tim Burton şi Johnny Depp.]
Johnny D: Iarna este un anotimp. Unul din cele patru, şi anume al patrulea, cum am învăţat în cartea de citire. Asta era pe vremuri. Acum, vremea s-a schimbat.
Tim B: Nina Cassian. Jocuri de vacanţă, versuri şi proză. Cartea Românească. Lei 9,25.
Johnny D: Bravos!
Tim B: Mai eşti tânăr, piciule. Noi suntem bătrâni. Dacă ai fi bătrân ca noi, ai şti că nu există nimic altceva decât întristarea. Uite ce e.
Johnny D: Michael Ende. Povestea fără sfârşit. Lector Ondine Cristiana Dăscăliţa. Tehnoredactor Victor Maşek. Bun de tipar 24.02.1987. Coli tipar 26,5. [ În acest moment, Bastian se sperie, lasă cărţile, fuge înspre cele două personaje. Cei 2 nu îl văd.]
Bastian: Adică de-aici vin eu! De-aici! Asta e casa mea! O doamne!
Tim B: Bravo, bătrâne. Nu mă aşteptam la una ca asta.
Bastian: Da, nici eu! Doamne, o doamne! Cine sunteţi?
Johnny D: Faci mişto?
Tim B: Pardon?
Johnny D: Ziceam: “Faci mişto?” O ştii pe aia cu “Ţăranii şedeau moromeţian pe marginea şanţului şi tăceau despre una şi alta”?
Bastian: ăăă, ştiţi, eu sunt din…
Tim B: N-o ştiu. De unde-i?
Johnny D: Nu pot să zic.
Bastian: O doamne!
Tim B: Eşti prost sau faci pe prostul?
Johnny D: Am impresia că mai e cineva aici. Ce s-a întâmplat cu ceştile mele?
Bastian: O doamne, da, eu sunt!
Tim B: Ce ceşti? Ceşti? Eşti senil, zău… O doamne!
Johnny D: O doamne!
Bastian: O doamne!
[ ies din scenă unul după altul, disperaţi ]
[ Aceleaşi ceşti de cafea în scenă; în loc de fotolii, două scaune mici, Moliere şi Caragiale cocoţaţi pe ele, suflând balonaşe de săpun ]
Caragiale: În sănătatea coanei Joiţichii! Că e [ sughite ] damă bună!
Moliere: În sănătatea domnului Agamiţă Dandanache, că e alesul nostru!
Caragiale: Nivelul de realitate fictivă al comediei lui Caragiale reprezintă cel mai eficient…
Moliere: Poftim?
Caragiale: …element de siguranţă pentru nivelul realităţii reale, pe care-l…
Moliere: Poftim?
Caragiale: … conţine şi adăposteşte, precum coaja oului…
Moliere: Gălbenuşul!
Caragiale: Fraţilor! Ne ies cerculeţele pe ochi, pe nas, pe gură, pe sex, pe gură, pe sex, pe gu…
Moliere: Fraţilor! Iată visul nostru realizat! Corneille nu mai există, Racine nu mai există..
Caragiale: Pe gură! Pădurea lui Anubis s-a transformat într-o ceaşcă uriaşă de cafea. Ba în mai multe cărări, mai multe ceşti, după cum vedeţi. Şi cum vă spuneam…
Moliere: Şi cum vă spuneam, când m-am trezit nu mai dormeam!
Caragiale: Ei, aveţi puţintică răbdare. Nu cunosc perfect eu. Eu n-am perfect. În sănătatea lui Fănică!
Moliere: Prin dosul primăriei, pe maidan…
Caragiale: Cine a fost aici înaintea noastră?
Moliere: Noi!
Caragiale: Cum adică noi?
Moliere: [ coboară de pe scăunel, se aşează în fund ] Bastian! Povestea asta nu se mai termină odată? Adu aici o cafea! Sau mai bine două! Trei!
Caragiale: Bastian!
[ Apare Bastian cu un morman de cărţi în braţe, gâfâind, transpirat, cu hainele ude ]
Moliere: Da, Bastian! Unde eşti?
Caragiale: Nu cumva e a altui scriitor?
Moliere: Absolut! Dar asta nu are nici o importanţă. [ Bastian caută un loc să-şi pună cărţile; începe să strângă din ceşti şi să le ducă în culise, pâna nu mai rămâne niciuna.]
Moliere: Bastian!
Caragiale: Îl mai aşteptăm un minut.
mariuscasian
sakuraame
vous avez dit?