(mai ştiţi filmul ăla, pictăm sau facem dragoste? nu? şi eu l-am uitat. în seara asta am fost în Janis, la Stuf; iar dia s-a tuns acum vreo trei zile)
scumpiră ăştia ţigaretele…
•November 3, 2009 • 5 Commentseu unul nu fumez, dar…
şi unde mai pui că la Nancy (la o îmbrăţişare de Strasbourg) o să fie cam 6 (ŞASE ! sau şasă) euro pachetul…
* întrebare: voi ce ziceţi, să merg şi eu en france ori să rămân la cluj?
(în altă ordine de idei, dia a cam eşuat azi cu grămada de formulare şi declaraţii de umplut cu litere. şi era cât pe-aci să verse cafeaua din mâna stângă pe foile importante din braţe, pentru că în mâna dreaptă avea… da, aţi ghicit. 
)
suntem trişti. MC vă pupă, totuşi.
Turda, în general. Aproape de cluj (episodul 14 + episodul 15)
•October 25, 2009 • 3 CommentsDacă tot e toamnă şi seamănă a primăvară, am hotărât cu dia că vom mai face câteva episoade. Poate chiar ajungem, până la urmă, la numărul propus…
Am fost ieri într-o excursie la Turda şi pe Cheile Turzii. A fost frumos. În apropierea salinei din Turda am găsit un mâţ (pisic) mic. Era bolnav puţin. Mi s-a făcut milă de el, dar n-am putut să-l iau acasă.
14
15
scena 4
•October 17, 2009 • 2 Comments[Bastian singur]
Bastian: Ţi s-a cam făcut părul măciucă, este? Toate cărţuliile astea scorţoase din care ies personaje hidoase! Şi cum să vă spun.. că eu… EU trebuie să-i înregistrez pe toţi! Ce s-ar face lumea fără mine? Ah, dar unde rămăsesem? Da, la minunata literă O. Ia să vedem registrul cu numărul 3. O. Otilia. Otello. Ovidiu. Odette. Omletă. Omlette du fromage. Omuşor. Organigramă. O bucată de pâine. [ scoţând din registru o bucată de pâine, Bastian o ridică şi se uită mirat la ea.] O bucată de pâine! Exact ce ziceam mai devreme, ţi se face părul măciucă.
[ Câinele Riki intră în scenă lătrând]
Bastian: Marş, Nitzic! Marş! Sunt ocupat. Începe cu O. O-cu-pat. Înţelegi? Nu înţelegi omeneşte? Ah, doar eşti câine. Câine! [Riki se opreşte din lătrat, se ascunde într-un colţ. Bastian se concentrează căutând prin cărţi, timp în care, în scenă apar, la braţ, Tim Burton şi Johnny Depp.]
Johnny D: Iarna este un anotimp. Unul din cele patru, şi anume al patrulea, cum am învăţat în cartea de citire. Asta era pe vremuri. Acum, vremea s-a schimbat.
Tim B: Nina Cassian. Jocuri de vacanţă, versuri şi proză. Cartea Românească. Lei 9,25.
Johnny D: Bravos!
Tim B: Mai eşti tânăr, piciule. Noi suntem bătrâni. Dacă ai fi bătrân ca noi, ai şti că nu există nimic altceva decât întristarea. Uite ce e.
Johnny D: Michael Ende. Povestea fără sfârşit. Lector Ondine Cristiana Dăscăliţa. Tehnoredactor Victor Maşek. Bun de tipar 24.02.1987. Coli tipar 26,5. [ În acest moment, Bastian se sperie, lasă cărţile, fuge înspre cele două personaje. Cei 2 nu îl văd.]
Bastian: Adică de-aici vin eu! De-aici! Asta e casa mea! O doamne!
Tim B: Bravo, bătrâne. Nu mă aşteptam la una ca asta.
Bastian: Da, nici eu! Doamne, o doamne! Cine sunteţi?
Johnny D: Faci mişto?
Tim B: Pardon?
Johnny D: Ziceam: “Faci mişto?” O ştii pe aia cu “Ţăranii şedeau moromeţian pe marginea şanţului şi tăceau despre una şi alta”?
Bastian: ăăă, ştiţi, eu sunt din…
Tim B: N-o ştiu. De unde-i?
Johnny D: Nu pot să zic.
Bastian: O doamne!
Tim B: Eşti prost sau faci pe prostul?
Johnny D: Am impresia că mai e cineva aici. Ce s-a întâmplat cu ceştile mele?
Bastian: O doamne, da, eu sunt!
Tim B: Ce ceşti? Ceşti? Eşti senil, zău… O doamne!
Johnny D: O doamne!
Bastian: O doamne!
[ ies din scenă unul după altul, disperaţi ]
scena 3
•October 15, 2009 • Leave a Comment[ Aceleaşi ceşti de cafea în scenă; în loc de fotolii, două scaune mici, Moliere şi Caragiale cocoţaţi pe ele, suflând balonaşe de săpun ]
Caragiale: În sănătatea coanei Joiţichii! Că e [ sughite ] damă bună!
Moliere: În sănătatea domnului Agamiţă Dandanache, că e alesul nostru!
Caragiale: Nivelul de realitate fictivă al comediei lui Caragiale reprezintă cel mai eficient…
Moliere: Poftim?
Caragiale: …element de siguranţă pentru nivelul realităţii reale, pe care-l…
Moliere: Poftim?
Caragiale: … conţine şi adăposteşte, precum coaja oului…
Moliere: Gălbenuşul!
Caragiale: Fraţilor! Ne ies cerculeţele pe ochi, pe nas, pe gură, pe sex, pe gură, pe sex, pe gu…
Moliere: Fraţilor! Iată visul nostru realizat! Corneille nu mai există, Racine nu mai există..
Caragiale: Pe gură! Pădurea lui Anubis s-a transformat într-o ceaşcă uriaşă de cafea. Ba în mai multe cărări, mai multe ceşti, după cum vedeţi. Şi cum vă spuneam…
Moliere: Şi cum vă spuneam, când m-am trezit nu mai dormeam!
Caragiale: Ei, aveţi puţintică răbdare. Nu cunosc perfect eu. Eu n-am perfect. În sănătatea lui Fănică!
Moliere: Prin dosul primăriei, pe maidan…
Caragiale: Cine a fost aici înaintea noastră?
Moliere: Noi!
Caragiale: Cum adică noi?
Moliere: [ coboară de pe scăunel, se aşează în fund ] Bastian! Povestea asta nu se mai termină odată? Adu aici o cafea! Sau mai bine două! Trei!
Caragiale: Bastian!
[ Apare Bastian cu un morman de cărţi în braţe, gâfâind, transpirat, cu hainele ude ]
Moliere: Da, Bastian! Unde eşti?
Caragiale: Nu cumva e a altui scriitor?
Moliere: Absolut! Dar asta nu are nici o importanţă. [ Bastian caută un loc să-şi pună cărţile; începe să strângă din ceşti şi să le ducă în culise, pâna nu mai rămâne niciuna.]
Moliere: Bastian!
Caragiale: Îl mai aşteptăm un minut.
scena 2
•October 14, 2009 • 3 Comments[ Tim Burton şi Johnny Depp stau tolăniţi în fotolii, citind ziare uriaşe; în scenă, în jurul lor sunt o mulţime de ceşti de cafea - nu neapărat pline; pe parcursul conversaţiei, cei doi ar putea rămâne cu ziarele în faţă ]
Johnny D: Auzi…
Tim B: Îmi dai şi mie o cafea? Am venit la tine la o cafea. Îmi dai o cafea?
Johnny D: Nu mai e mult şi începe războiul. Îţi dau o cafea. Recomandă-mi un film cu mine.
Tim B: …
Johnny D: Dacă vrei cafea, ar trebui să te serveşti. Nu prea mai am ceşti curate. Ar trebui să-l suni pe iepurele din Ţara minunilor. Aoleu, urechile şi mustăţile mele… Ăsta intră în piesă?
Tim B: Cine, Alice?
Johnny D: Iepurele. Nu mai avem ceşti. Din ce bem cafea?
Tim B: Cafea?
Johnny D: Da, pe na… e Caţavencu!
[ în scenă intră Caragiale şi întreabă, cu căştile în urechi ]
Caragiale: M-a strigat cineva?
[ cei doi nu observă, rămân cu ziarele în faţă. Caragiale iese ]
Tim B: Mi-ar trebui şi o ţigaretă. Şi o pereche de ghete. Îl mai ştii pe Godot?
Johnny D: Nu-s moş crăciun. Fă-i o listă, trimite-o prin poştă.
Tim B: Cui?
Johnny D: Lui moş gerilă.
Tim B: Stai puţin, nici moş gerilă nu intră în piesă.
Johnny D: Mai intră cineva în afară de noi? Îi gata scena a 2-a? Or zis ăştia că-i pe terminate.
Tim B: Îmi dai o cafea?
Johnny D: Serveşte-te. [Cei doi lasă ziarele jos, se ridică, privesc nedumeriţi ceştile de pe jos, fac aceleaşi gesturi, etc ]
Tim B: E vreuna proaspătă?
Johnny D: E vreuna proaspătă?
Tim B: Păi sunt ale tale!
Johnny D: Păi sunt ale mele!
Tim B: Păi da!
Johnny D: Păi nu suntem la mine!
Tim B: A, nu?
[ Ies din scenă unul după altul, încercând să nu spargă ceştile, cu greu ]
proiectul de teatru
•October 7, 2009 • 6 Commentso să mă iertaţi, în primul rând, că n-am găsit un titlu adecvat piesei în desfăşurare. nu vă speriaţi, însă. o să găsim unul împreună! până atunci, vă prezint cam ce-am făcut. Enjoy!
personaje:
Moliere
Sganarelle
Pitic 3
Pitic 4
Câinele Riki
Tim Burton
Johnny Depp
Caragiale
Bastian B
Luceafărul
Otilia Enigmatica
Marele Anubis
Sganarelle apare sărind într-un picior; în scenă sunt toate personajele (în afară de Anubis şi piticii); toţi stau aşezaţi pe scaune înalte de bar, formând un semicerc, ascultând muzică la căşti şi mimând diferite dansuri. Sganarelle se opreşte în mijlocul scenei şi îi analizează în tăcere pe toţi. În spate are un sac; îl aruncă jos, îl goleşte şi, din mulţimea de obiecte, alege un pahar de vin.
Sganarelle: [ gânditor, roteşte un deget pe marginea paharului ] În seara aceasta, vom purcede, împreună [ se aud voci din culise zbierând "împreună" ] la realizarea unor cerculeţe. [Sărind într-un picior, cu paharul în mână ] He – he – he – her – her – me – ne – u – ti – ce! După cum observaţi, colegii mei se cred actori deja. Am să vi-i prezint, în orice caz. Doamnelor şi domnilor, acesta [ îndreptând paharul spre Moliere ] este Moliere, Jean-Baptiste cel suferind. Ascultă la CD-playerul său cu 80 de mii de rotaţii pe secundă, un Mozart plictisit. Din cauza îmbrăcămintei pe care o poartă încă din 1671, Moliere primeşte ordine regale de a compune doar piese strălucitoare, cu balete şi balerine frumoase. Regele Soare îl roagă din suflet să-i scrie necontenit. Deocamdată, Moliere nu ne aude şi nici nu ne vede, bien que je suis son persnnage! [ Sganarelle râde cu poftă, apoi îndreaptă paharul spre câinele de lângă Moliere ] Tolănit, câinele Riki doarme. Ar trebui să ştiţi că în viaţa reală, Riki e vesel doar atunci când stăpânul lui, un anumit Ciprian, îi promite că-l va scoate la plimbare. Rolul câinelui Riki în această piesă, însă, îl vom dezvălui pe parcurs… [ Din culise apare brusc Pitic 3, pe role; Sganarelle îl priveşte cum se învărte pe scenă şi cum iese la fel de grăbit ] Dar mi-am pierdut ideea! Aşa. Urmează Tim Burton, un regizor e excepţie, al cărui actor preferat e Johnny Depp, care se află chiar lângă el, ascultând la MP3 o melodie cântată de Vanessa Paradis. Apoi îl vedem pe Caragiale, despre care, eu unul, nu ştiu prea multe, decât că e un cetăţean turmentat care adoră să-şi spună Caţavencu. Pe scaunul alăturat stă mohorât Bastian B, un personaj destul de cunoscut copiilor [ Apare din nou Pitic 3 pe role, de data asta strigând ]
Pitic 3: Bastiaaaaaan! [ apoi se pierde în culise ]
Sganarelle: Bastian B are 13 ani şi îşi interpretează bine rolul. Dar nu ştiu ce ascultă Bastinan B. Din căştile vecinului să auzim vocea lui Alifantis, pare-se.
Luceafărul [cântând ]: A venit, a venit toaaaana…
Sganarelle: El e Luceafărul. Cel inventat de Eminescu, da. Priviţi-l cât e de romantic! Ha hi! [ Sganarelle aleargă spre sacul vărsat pe jos. aruncă paharul între obiecte şi caută altceva. Ridică o steluţă din plastic, o pune deasupra capului ] Şi eu pot să fiu un luceafăr! [ se îndreaptă spre ultimul scaun, se opreşte ] Ea e… Otilia! [ îi pune steluţa pe rochie şi fuge din scenă ]
mariuscasian
sakuraame
vous avez dit?