întâlnire de gradul Llosa

Mă așteptam la un alt fel de dialog, drept să spun. Deși n-ar fi trebuit. Carnetul pe care luam notițe era plin de sprâncene ridicate. Aproape că refuzam să mai ascult. Faptul că Liiceanu l-a amintit pe Noica prin „ai atâtea vieți câte cărți ai citit” a salvat puțin atmosfera.  Atmosferă și așa destul de tensionată, pentru cei care au izbutit să observe micile gafe precum „Marga Llosa” ori marile gafe precum „există două specii de oameni: cei care citesc și cei care nu citesc” (G.L.) – aici am notat „wtf” și „lame” în carnețel.

Statistic vorbind, mai mult m-a sensibilizat domnul îngrijitor de grădină decât această afirmație venită din clubul celor care se cultivă. Dezamăgitor. Oare de ce?

Profundamente mentirosa.

S-a discutat intens despre Marile ficțiuni împotriva micilor ficțiuni. Despre nesfârșita ceartă amoroasă între progres (tehnologic, economic, etc) și cultură. Despre cum marea literatură e o armă împotriva dogmelor și a prejudecăților. Sfatul lor: mai multă lume ar trebui să citească. Și hai să ne schimbăm atitudinea față de literatură. Nu doar față de tele-novele. Micile ficțiuni. Pentru că ficțiunea construită literar poate rafina umanitatea. Poate chiar reforma specia umană. Care? Aia care citește sau aia care nu citește? Mi se pare că sunt obosiți.

Totul se învârte în jurul unei cozi: coada la check-in. Hipsterii așteaptă nerăbdători autograful.

„De ce nu acceptați că literatura împarte specia umană în inferior și superior?” (G.L.)

Stau și-l ascult pe Llosa povestind despre cum se face dragoste azi. Ca animalele? Actul creativ și artistic. „ El amor se fabrica intelectual, literario, artistico.” DA. Nu e mecanică. E umanizare prin fantezie. Pe lângă toate astea, am putea spune că minoritatea produce mari schimbări. Și-am putea să ne învârtim iar. Creația individului (sau a libertății) care se desparte de trib îi duce cu gândul pe cei doi înapoi la comunism/nazism. Acestea ar fi fost, așadar, o nostalgie a tribului. Noroc însă că efectele culturii asupra oamenilor au fost întotdeauna mari. Deși având atât de multe posibilități într-o societate liberă, ar trebui să nu mai privim literatura ca amuzament. Cineva să ne dea o educație literară, zic. Să nu se prăbușească sistemul de valori.

Și aici urmează mica aberație a lui Liiceanu: „dispariția literaturii”. E panică la catedră. Valorile s-au prăbușit odată cu ideologiile. Deși Llosa glumește: „Nu sunt atât de pesimist precum Gabriel.” În primul rând pentru că s-a prăbușit comunismul în țările în care avea rădăcini adânci. Cel mai îndrăzneț adversar al progresului cultural a fost înfrânt.

Vișniec nu ar fi de acord.

Lăsând la o parte problema înfrântă, rămânem în sfera deficiențelor. Ni se amintește ce este corupția, cum a funcționat la începuturi laicizarea – ca provocare modernă  de a reînvia valorile. Golul moral se pare că e riscul unei societăți capitaliste. Am impresia că nu se mai terminiă discuția. Problema laicizării în masă nu aduce niciun beneficiu, zice Llosa. Ne îndeamnă să reintroducem, în viața socială, valori spirituale și religioase. Autorul recunoaște, nu e un practicant religios.

Ultimele 5 minute de conferință le-a rezervat noului său roman, „Eroul discret”, timp în care am avut senzația că toată curtea de litere și toată sala Eminescu voiau cu ardoare să intre în capul lui Llosa. Ultimul lucru pe care l-am notat, înainte să fiu luat pe sus în drumul spre autograf, a fost: „literatura e așa o curvă !”

_DSC3969 _DSC3998

Advertisements

~ by Marius Casian on May 25, 2013.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: